Nu putem trăi în iubiri provizorii

Nu putem trăi în iubiri provizorii,
să ne sculăm în fiecare zi din morți,
ne scuturăm în suflet silnic zorii,
și ne tragem destinul la sorți

E prea multă plecare pe mări nevăzute,
în picioare de plumb prea des ne călcăm,
ridicăm în trahee nemiloase redute,
am vrea să ne fim absolut, dar uităm

Și n-o să atingem vreodată vreo țintă,
și n-o să ne țeasă zăpada oglinzi,
pe piatra ce sfarmă un suflet sub crintă,
din ora astrală n-ai avea ce să vinzi

Mai fug câteodată prin mine prigorii
și inima bate de spaimă și frig,
nu putem trăi în iubiri provizorii,
deși câteodată în vise te strig

18 aprilie 2016