Nu mi-ai spus nu, dar a fost nu,
noaptea se încuiase în sine de spaimă,
a fost cel mai nedrept adio, tu!
deși mă îmbrăcaseși ca pe-o haină
Nu mi-ai mai spus nimic din ce conta,
ai lăsat să se zbată fluturii-n plasă,
ora n-a mai avut sens, derapa
din ochiul meu de zăpadă extrasă
Vor rămâne suspendate regrete în aer
cicatrici ce-ți vor aminti că, odată,
te-ai amestecat cu absolutul în vaier,
într-un film c-o poveste de tine trucată
Și-ai să te-ntrebi când te strivește dorul,
și ți se vor zbate în tâmple cocori,
de ce-ai risipit magia și zborul,
dacă te dor pașii mei nevăzuți, uneori
O să-ți lipsească din suflet ceva, un ecou,
tot timpul din lume nu-ți va fi de ajuns,
să cauți, să chemi nesfârșirea, din nou,
dar nu vei mai primi niciun răspuns
6 aprilie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu