Mi-ai spus că n-o să mori și o să-ți fie bine
Așa a fost, într-adevăr
Am văzut în privirile tale, străine,
cum se zbate-a plecare un gând de cocor
”N-am să mor...”, în tăcerea nopții mi-ai spus
”nu-ți face griji inutile, iubite,
o să fac cum e mai bine pentru mine. În apus
să nu te lași călcat în copite
de cai, ce-or să-ți pască lumina din vis,
când te-or adormi nemiloasele harfe
Să nu te temi! Pe tine, iubite proscris,
te-or înveli în iarna finală cu boarfe
rămase-n amintirile de ceară
Nu plânge! Mi-ai fost o vreme decor
și-acest final n-o să mă doară
și n-o să-mi fie niciodată dor...”
Nicio mirare n-a mai curs de nicăieri
și prin inimă, fiara gheara și-a-ntins,
îngeri abandonați printre demoni mizeri
s-au prăbușit în mine și-împreună am plâns
4 aprilie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu