Marian Munteanu, celebrul încasator din Piața Universității, va fi candidatul PNL la Primăria Capitalei. În replică, PSD (fost PDSR, fost FSN, fost PCR), îl va propune pe Miron Cozma, pentru a reedita finala din iunie 1990. * O profesoară de geografie, foarte devotată muncii sale, le-a arătat elevilor toate formele de relief ale corpului ei didactic. Nu vă impacientați, n-a folosit arătătorul tradițional, și nici mult prea depășita hartă, că n-avea nimeni chef de astfel de prostii, reminiscențe ale unui sistem educațional învechit. A folosit metode, mijloace și tehnici dintre cele mai moderne. Baza a constituit-o retroproiectorul, pardon, videochatul. Pe post de material didactic era, în unele secvențe ale lecției, îndeosebi în cele legate de aprofundarea cunoștințelor, un nene cu două-trei picioare, care era trecut în proiectul didactic la rubrica ”iubiți ocazionali și alte mijloace de învățământ”. Feed-back-ul a fost pe măsură. Elevul Gigel Adiavoliței, care a descoperit tărășenia în timp ce naviga plictisit pe site-urile de profil, nu va uita niciodată această lecție metodică a profei, iar dragostea lui pentru geografie a atins paroxismul. Cunoștințele predate cu atâta devotament, i s-au întipărit temeinic pe retină. Acum știe totul despre culmile domoale ale Dealurilor de Vest, despre Focurile Vii din Subcarpații de Curbură, și, mai ales, a cercetat vrăjit sfârcurile munților Carpați. Cu triunghiul Bermudelor n-a prea avut timp să se acomodeze întrucât șnurul care acoperea zona a dispărut cu viteza luminii. În schimb, a explorat, mai ceva decât Yves Cousteau, teribila Groapă a Marianelor (Amarianelor, ca să fim cât se poate de corecți). Singura nemulțumire a elevului, legată de sistemul românesc de învățământ, este că profa de geografie i-a cam consumat traficul de Internet.* PSD a mai înghițit un rahat: UNPR-ul. * A murit tatăl lui Dan Diaconescu Direct. Dumnezeu să-l ierte! Și pe DD. Fiindcă a refuzat acum patru ani unificarea Mișcării Naționale. * A dat colțul și Ion Titișor, zis Fane Spoitoru, celebrul interlop care i-a retezat brațul, cu sabia, unui tânăr ofițer de poliție, în anii 90. Înmormântarea (sau nunta, că la țigani e greu de făcut diferența) a fost un bun prilej pentru maneliști ca să-și dreagă vocile de privighetori cernite, iar pentru Miron Cozma încă o fericită ocaziune de a ciuguli niște colivă, în direct, la cel mai mincinos post de televiziune din spațiul carpato-danubiano-filotic. * Un studiu INSCOP Research a descoperit că 85,4 % dintre români își iubesc țara, în timp ce 11,5% o consideră cam nașpa. Asta înseamnă că ăia care ne conduc sunt aleși/numiți dintre cei 11,5%. Aproape la fel de lipite de corazonul inimii sunt Italia (83,5%), Spania (83%) și Marea Britanie (82%). Asta demonstrează că dragostea de țară trece prin stomacul burții. Sentimente destul de foarte nașpa nutresc românii față de țări precum Iran, Siria, Rusia, Ungaria și Ucraina. Ce aveți, fraților, cu Iranul și Siria? Cât despre vecinii noștri, vă înțelegem (Nu ripostați că nu suntem vecini cu Rusia, că știți la fel de bine ca tot mapamondul pământului că Rusia se învecinează cu cine vrea ea.).* Legea dării în plată, prin care datornicul care și-a achiziționat o locuință cu un credit ipotecar și nu mai poate plăti ratele înrobitoare își poate stinge datoria prin cedarea imobilului, a fost adoptată în ciuda opoziției lui Klaus Johannis, Mugur Isărescu și alți băgători de seamă pentru care cetățenii României sunt simple obiecte de inventar. Băi, aceștia, v-a plăcut să le luați pielea românilor, dar s-o dați înapoi n-ați mai vrea, așa-i? Arde-v-ar pușca măgarului! *Fiindcă a făcut o ”lege unică a salarizării” de tot râsul, ministrul Nemuncii, Ana Costea, a demisionat din guvernul abracadrabrant. Pardon, tehnocrat. A fost cea mai bună decizie a ei de când a venit cu pluta la minister. * Scandalul dopării cu Meldonium se extinde. Peste 140 de sportivi au primit suspendări provizorii. Printre ei și româncele Mirela Lavric și Eva Tofalvi. Problema e că finlandezii de la Agenția Națională de Anti-Doping susțin că nu sunt date certe că medicamentul îmbunătățește performanța sportivă, fiind în consonanță cu producătorul leton Grindeks. Păi dacă n-are niciun efect de ce-l mai îmbalotează sportivii? Că doar nu suferă toți de aceeași boală! Sau da? Au boală pe recorduri obținute necinstit. * Mare deranj cu piesa cântăcioșilor de la Taxi în care ăia behăie că ”Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici” Stați liniștiți, limacșilor, Dumnezeu preferă inimile curate. N-are nicio treabă nici cu manelele, nici cu versurile stupide. El l-a creat pe om în halul în care l-a creat, și l-a lăsat să se manifeste. Dumnezeu e mult mai democrat decât credeți. Altminteri n-ar permite toate nedreptățile din lume. Față de care piesa trupei de lăutari popi-rock e apă de ploaie acidă. * Un mare iubitor de animale scria în numărul trecut al revistei noastre că Vlad Țepeș a fost omorât din porunca fratelui său, Radu cel Frumos. Dacă am gândi în termenii materialismului dialectic și istoric am râde știind foarte bine că Radu cel Frumos dăduse colțul, în Transilvania, în 1474. Dar cum noi știm foarte bine că există găuri negre prin care putem călători în timp, în special dimineața, pe răcoare, suntem convinși că domnul Marius Marinescu are dreptate: Vlad Țepeș a murit din ordinul fratelui său care trecuse ultima frontieră cu doi ani înainte, dar care acum se încarnase într-un tip destul de foarte nașpa care se intitula Laiotă Basarab, zis și cel Bătrân. În rest, e bine, trăiască lupta pentru pace! * Capitala nu mai are primari. De fapt n-a avut niciodată, ca să fim corecți. Cu excepția lui Rareș Mănescu, care oricum nu se simte prea bine, și a lui Negoiță (încă în funcție, însă trimis în judecată pentru evaziune fiscală), toți ceilalți, în frunte cu Oprescu, s-au dedicat muncii de cercetare științifică, fie la domiciliu, fie sub control judiciar. Măi, bucureștenilor, vin alegerile, deschideți ochii! Chiar nu vedeți ce se întâmplă sau nu vă pasă? Căutați-vă candidați cu pușcăria la zi că de ăștia cu studii aprofundate la fără frecvență ne-am săturat...* Marian Vanghelie, primarul imponderabil al sectorului 5 afirmă, cu seriozitatea-i proverbială, că ar cam fi vremea să se renunțe la, citez, ”privatizările hazlii”. Iar Vasile Dâncu, tehnocratul roșu, apasă pe accelerați întrucât ”a apărut un individualism foarte puternic al indivizilor”. Numai intelectuali subțiri, numai oameni de spirit bâzâie pe lângă balega puterii. * Ați observat că cele mai mari salarii de bugetari le au politicienii? Deci e adevărat că prostia se plătește...* Elena Udrea a luat-o pieptiș pe calea mântuirii. Care, se pare, nu mai duce la Băsescu de vreme ce înfierează păcatele care, zice ea, sunt caracteristice poporului român. Și le enumeră: ”mândria, invidia, iubirea de arginți, desfrânarea, lăcomia pântecului, trândăvia, mânia”. Poți s-o contrazici pe această bravă româncă? Nu poți, că ea le-a experimentat pe toate. Mai puțin preacurvia, deși chestia aia cu lăcomia pântecului n-am înțeles-o. * Adriana Bahmuțeanu are probleme existențiale majore cu energia electrică fluctuantă care îi arde televizoarele și îi sparge becurile. Nu mai vorbim de lampa care-i filează non-stop. Deși își suspectează gândurile negative că ar fi pasionate de electrocasnice, un singur lucru e cert: din canalizare vine un miros foarte suspect cauzat de niște ”entități neidentificabile” întrucât nu se aude tropăitul piciorului de lemn. Suntem alături de această martiră a televiziunilor culturale în lupta ei neostoită cu universurile paralele cu ”Realitatea”. * Scoaterea din jocurile puterii a lui Ludovic Orban, celebrul cântăreț în struna puterii liberale, i-a dat ocazia lui Victor Ponta să-l ierte pentru cele făcute, gândite și rostite cu diferite ocazii politice. Problema lui Orban e că, potrivit spuselor fostului premier, ” Dumnezeu nu-i uită nici pe proști, nici pe ticăloși”. Nici pe plagiatori (asta-i de la mine). Cred că pentru prima dată în viața lui plagiată după clasicii marxism-leninismului de bodegă, Victoraș are dreptate; Dumnezeu nu-i uită pe tovarășii lui de cârdășii politice, pentru că nu-l interesează subiectul. Și, în ciuda maneliștilor de ocazie, nu preferă creierele mici.* Șontâc-șontâc , consilierul Dan Mihalache a ajuns ambasador în Regatul Unit. Și mai ziceți că Johannis n-are umor negru! Râde toată Europa. * Maica Stareță de la Mănăstirea Sfintei Cruci este acuzată de constituire de grup infracțional și spălare de bani (9 miliarde de lei vechi), fiindcă împreună cu cinci farmaciști au dat cele duhovnicești pe cele foarte lumești. Doamne apără și păzește! Dacă nici în fețele bisericești nu mai ai încredere, atunci în cine? În candidații pentru alegerile locale? Hai, că-i prea de tot!* Facem un pustiu de bine acelora care încurcă mâncarea cu mâncărimea și istoria cu isteria și publicăm un fragment din excepționala scriere ” Istoria necenzurată a românilor” (autor : Adi Sfinteș), ca să se lămurească toți intelectualii de debara cum a stat treaba cu Radu cel Frumos.* Capitolul 41. RADU CEL FRUMOS-CU SPATELE ÎNAINTE
Cei doi copii ai lui Vlad Dracul lăsaţi zălog la Înalta Poartă au fost total diferiţi şi nu se înghiţeau deloc. În timp ce Vlad era dintr-o bucată şi nu-i suporta sub nicio formă pe turcaleţi, Radu era alunecos şi se îndrăgostise nebuneşte de Mehmed al II-lea cu care îşi bătea adesea joc de articolul 200. Datorită calităţilor sale de valoros om de stat în iatac, sultanul i-a conferit în cadrul unei ceremonii intime, titlul neoficial de „cel Fumos” Şi-l ţinea numai de-a dreapta sa că la marele padişah pasiunile erau devastatoare. Dar ca orice atracţie fatală nici asta n-a durat mai mult de trei zile şi atunci ce şi-a zis turcaletul: „ Alah mi l-a dat, a fost bunuţ, dar trebuie să scap de el că nu rămâne gravid şi mie îmi trebuie moştenitori...”
Să nu credeţi acum că sultanul i-a tăiat capul frumosului său partener de ghiduşii, cum ar fi procedat cu siguranţă înaintaşii săi! Nici vorbă de aşa ceva, ba dimpotrivă, în amintirea clipelor plăcute, i-a oferit tronul Valahiei, care momentan era ocupat de Vlad Ţepeş. Cum Radu era adeptul proverbului „ Frate, frate, dar tronu-i pe bani”, a primit bucuros, şi după ce Vlad a fost arestat de Matei Corvin, ajunge domn (1462-1474). Se zice că scaunul de pe care prezida şedinţele divanului avea multe protuberanţe, că era făcut la comandă după gustul augustului domnitor.
Domnia sa a fost un cacaimas. Turcilor le-a rămas fidel până la capăt, n-a comentat niciodată poziţia lor, oricât de inconvenabilă ar fi fost. Inconvenabilă în teorie că în practică s-a descurcat binişor. Dar cum gagicilor de teapa lui Radu le convine mai mult diversitatea decât monotonia s-a avut bine şi cu ungurii cărora le comunica din când în când mişcările ondulatorii ale paşei de la Vidin. Trimiţând regulat, pardon de expresie, tributul turcilor şi întreţinând relaţii nepermise, dar folositoare pentru fizic, cu boanghenii, Radu a zis că o să conducă Valahia multă vreme, fără să-l doară capul. D-aia şi-a luat şi-o nevastă, femeie autentică, care i-a dăruit şi-o fetiţă. În felul acesta, Radu credea că le-a închis gura valahilor de la revistele de moravuri uşoare, care îl luau în vârful pixului, pe la spate, făcându-l un fel de Hopa-Mitică al Evului Mediu. Dar un Hopa-Mitică original care cade în fund şi se bucură. Nu prea le-a închis-o dar exemplul istoric pe care l-a dat a fost elocvent astfel încât după vreo 500 de ani l-au adoptat şi alţii.
Dar poziţia provocatoare a lui Radu l-a enervat rău de tot pe Ştefan cel Mare care l-a bătut în toate luptele pe care le-a desfăşurat cu scopul absolut normal de a-l înlătura pe voievodul-cârpă de pe tronul Valahiei. Luat de val, moldoveanul i-a ars valahului Flocii, Brăila şi Ialomiţa, târguri respectabile şi bine întreţinute la acea vreme, ba pe deasupra, după ultimul show, i-a luat prizonieră şi nevasta, care oricum asta vroia. Şi fata, care a şi ajuns a treia nevastă oficială a lui Fane trei ani mai târziu (1477). După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania (1474) Radu iese pe uşa din dos din istorie, adică tot aşa cum intrase.
PROMOUŞĂN: Iubite cetitorule, fă ochii cât cepele că data viitoare va cădea o adevărată pleaşcă pe capul tău; Radu cel Mare va veni cu rădvanul să încurajeze relaţiile extraconjugale şi tipăriturile. O adevărată binecuvântare pentru leneşii şi filosofii de ocazie de care Valahia n-a dus niciodată lipsă. * Dacă sunteți cuminți și vă place istoria, s-ar putea să vă mai delectăm și altădată. Dacă deja ați cumpărat cartea, vă felicităm, sunteți băieți deștepți!
CONTELE DE MONTE-CRISTO
16 aprilie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu