De-ar fi să te aprinzi vreodată-n cerul meu,
și-n aripi să-nfășori tot vântul,
ți-aș fi, minunea mea, pământul,
pe care calcă zilnic Dumnezeu
Și dintre ierburile minții policrome,
mi-ar crește aripi și-aș putea să zbor,
să nu-ți mai fie niciodată dor,
când te îmbată-n depărtări arome
din timpul magic dat cu var,
în clipa infernală a răstignirii,
și poate-o reporni ceasul iubirii
și vom muri, din nou, în avatar
De-ar fi să te aprinzi în cerul meu,
și de m-ar bate-n cuie vântul,
ți-aș fi, minunea mea, pământul,
pe care calcă zilnic Dumnezeu
11 aprilie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu