Erori fatale ne macină viața,
călătorim pe drumuri greșite,
se-ntinde ca o viperă-n inimă, gheața,
și ne dor plecări infinite
Trăim din confuzii abstracte,
vise sfârșite pe rugul din oră,
durerea-i un drog fără acte,
întunericul ca un lup ne devoră
Interpretăm greșit fantomatice semne,
dorințe primare încuiate în gând,
suntem iluzii, pesemne,
așteptându-și tăcerea, la rând
Dar vine o zi de bazalt,
când dăm libertății tribut,
și constatăm că-n celălalt,
ceasul iubirii de un veac a tăcut
Retrăim aceleași confuzii,
ce ne-au strivit inima în prolog,
întorși pe pământ din iluzii,
ne suntem tristețe și drog
10 aprilie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu