Zbor prin inimă

Când ți-ai deschis brațele și ai zburat

eram acolo să-ți veghez zborul

locuiam în inima ta

De fapt ai zburat cu aripile mele

până ți-au crescut și ție aripile 

plămădite în mine

Te așteptam nerăbdător

de la începutul acestei lumi ireversibile

Și am zburat împreună

până am atins cerul cu degetele

Ne-am prefăcut în zbor

nu mai aveam chipuri

eram o zbatere

Când ai zburat prima oară fără mine

mi-am deschis brațele 

și am luat tot văzduhul în ele

să zbori prin inimă

Tu nu mai aveai aripi

dar eu am ținut avionul în inimă

să-ți fie plutirea lină

Ajunsă la capătul celălalt al secundei

ai reînvățat să mergi înainte

Eu încă mai zbor prin albastru

ca o emoție întâmplătoare

Aripile tale s-au întors înăuntru

și uneori vor să se smulgă

sfâșiindu-mă

N-am să le mai împrumut nimănui
niciodată

Când vine toamna 

și vezi pe cerul tău un cocor singuratic

făcând salturi mortale

să știi că zboară cu aripile mele

Fă-i un semn cu mâna

chiar dacă nu mai poți zbura

3 aprilie 2016