De când n-ați mai trecut prin cimitir?

De când n-ați mai trecut prin cimitir,
ca să-i vedeți sub piatra funerară,
pe cei ce v-au fost iarnă, v-au fost vară,
cum dorm sub stratul des de pir?

Ei vă așteaptă să-i mai vizitați,
să le mai spuneți ce mai e prin viață,
v-așteaptă-n fiecare dimineață,
și chiar vă iartă că mereu uitați

să treceți să le-aprindeți o lumină,
că-i întuneric, totuși, în pământ,
legați-le o candelă în vânt,
că moartea e cumplită și haină.

Degeaba vă stropiți ades cu mir,
și sfinții desenați îi mituiți,
degeaba pe pământ trăiți
de i-ați uitat pe cei din cimitir

Ei sunt părinții care v-au făcut,
v-au dat la școli înalte să fiți domni,
demult nu i-ați mai deranjat din somn,
și pe la ei de-o viață n-ați trecut.

Și cresc zăpezile pe ei. Și-n vânt
vă strigă mama, tata vă dezmiardă,
și nu uitați că sub această iarbă,
veți fi și voi, cândva, pământ...

18 aprilie 2016