Zboară avioane pe cerul inimii
lăsând urme subțiri de zăpadă
Mă uit după ele cu ochii închiși
nu vreau să mă vadă
nu vreau să mă vadă
Oare așa zboară toate avioanele în aprilie?
Aruncă bombe,
împrăștie moarte?
Cândva întindeau distanțele dintre noi
strângându-ne și mai tare unul în altul
eu-aici, tu-departe
Astăzi desenează cu creta
drumuri pe care nu mai pășește nimeni
Zboară pe cerul nesfârșit
și mă uit după ele cu ochii închiși
Nu se vor mai întoarce.
Nu se vor mai întoarce niciodată
și dintre nori
nu vor mai coborî aceiași pasageri
cu inima străpunsă
de bucuria revederii
de înlunări
de înlunări
Magia întoarcerii s-a destrămat
Avioanele fără reacție
aruncă sentimentele în neant
Văzduhul le înghite flămând
curând, prea curând
curând, prea curând
Mă uit după ele cu ochii închiși
până la lacrimi
3-4 aprilie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu