Ziua în care ne-am prefăcut în praf

Ziua în care frunza s-a sfărâmat în palmele tale
prefăcându-se-n praf,

a fost ziua în care îngerii ne-au părăsit

A fost ziua în care fără motiv

te-ai urcat în caruselul morții

și-ai uitat cât de mult te-am iubit

M-am prăbușit în mine 
cu toată noaptea din jur

Uitarea de sine, planurile de zbor,

îmi erau dizolvate

într-un amalgam de retrocedări 
și sperjur

Tu erai la celălalt capăt al luminii

ascunzându-ți opțiunile bizare,

alegerile, înserările, dezertările,

săpai în inimă ca-ntr-o ocnă de sare

Ziua în care s-au sfărâmat visele 

și ne-am prefăcut în praf

n-am crezut că vreodată voi ști-o

Te-ai destrămat ca o ceață

și-ai oprit timpul cu sărutul de-adio

Ai pășit desculță în lumea ciudată

unde n-ai să mai poți zbura cu brațele deschise

spre luna de ciocolată,

prin albastrul din mine, prin magie, prin vise

2 aprilie 2016