N-au fost destule clopote-n biserici

N-au fost destule clopote-n biserici
să bată disperate-a despărțire
în ziua-n care demonii himerici
ți-au scos cu dalta taina din privire

Îngenuncheați sub cerul strâns în rocă
genunchii mei de tine sunt pătrunși
un ochi păgân prin noapte te invocă
și pumnii mei de pumnii tăi sunt strânși

Ființa ta de alge tremurândă
e un pian cu clapele albastre,
ți-am fost destin, mi-ai fost osândă,
în lunga noapte-a suferinței noastre

Din mine ești născută, din cuvinte,
te-am inventat să nu-mi mai fie frig,
și te-am ascuns atât de bine-n minte
că nu știu unde ești când te mai strig

Iar în biserici clopote-s puține
și se opun acestei mari iubiri,
în fiecare zi mi-e dor sfârșit de tine
și te strivesc în golul din priviri

19 aprilie 2016