Când mi-ai cântat pustiul la vioară

Se-aprinde-n mine o lumină chioară
de câte ori se face-n tâmple seară,
și-ar vrea să măture cărările albastre
în amintirea desfrunzirii noastre

Dar zboară păsări cu aripi de ceară,
va fi încă o noapte ce-o să doară,
ne bate iarăși vântul cuiele în gând,
devreme-ai fost și ai plecat curând

Și nu-i e teamă timpului să piară
de câte ori se face-n mine seară,
și merg pe vârfuri printre fluturi morți,
și mă ascund în praful unor cărți

pe care le-am deschis întâia oară
când mi-ai cântat pustiul la vioară
Și mi-ai sărit în suflet, pe fereastră,
și-n noaptea verde tu erai albastră

19 aprilie 2016