Aud depărtarea cum plânge

Ninge străin peste tine, femeie,
cu flori de aprilie pătate de sânge,
e viscol la mine-n idee
și-aud depărtarea finală cum plânge

Nu mai e nicio arcă pe-aproape
s-aștepte potopul promis,
sufletul nu vor știi să-l îngroape
sub roțile sensului interzis

Mai cânt-o baladă aceeași poveste,
cu nopți sângerate de gloanțe de fum,
și ninge-încontinuu și parcă nu este
nimic din ce-a fost pân-acum

E-o tragică lume încuiată cu-n lacăt,
în ceasu-amintirii mai cântă un cuc,
înainte de moarte mai este un capăt
și-n ceața uitării ca o spaimă mă duc

Și ninge străin peste tine, femeie,
cu ore și vise, scăldate în sânge,
și-i viscol final la mine-n idee
și-aud câte-un înger, de groază, cum plânge

18 aprilie 2016