Dar te-ar durea și n-ai mai fi a mea

Am să te încui pe corabia mea
furtunile au tot lovit-o-n plin
cheia-i ascunsă-ntr-o stea
fixată-n cerul inimii cu-n spin

Nimeni n-o să mai poată să mi te ia
niciun gând n-o să te mai ducă departe
numai eu am să știu adresa ta
și-am să te iau cu mine pe Marte

Vreau să te-aud cum îți târăști pașii
prin praful stelar pregătindu-ți cafeaua
și toți îngerii din salină, ocnașii
să ne facă în cosmos safteaua

Și-o să tresari când te surprind
cuvintele ce sparg tabuuri
și-n brațele de rouă-am să te prind
să ardem viscolit ca două ruguri

Și să te aud cum râzi când ard de tot
și nu se zbate-n vânt decât cenușă
mirarea ta supremă-i un complot
când te lipești ca un afiș pe-o ușă

pe care o deschid și o închid nebun
de câte ori în sânge țipă lifturi
Ne strângem unu-n altul și-n taifun
de deznădejde spaimele fac drifturi

Și nu înțeleg de ce tocmai acum 
vin demonii la mine să te ia
i-aș împușca pe toți odată-n drum
dar te-ar durea și n-ai mai fi a mea


8 august 2015