luni, 24 august 2015

Rămâi cu mine

Nu mai știu cum arăți
nu-ți mai cunosc glasul
nu mă mai dor cuvintele tale
Te-am uitat definitiv
pentru că am adormit
și-n visul meu
 nu era decât cerul albastru, nesfârșit
Nu mai erau plecări
nonsensuri
contradicții
minciuni adevărate
Eram doar eu
ca un fetus înghemuit în sine
Era atâta liniște în somn
că n-aș fi vrut să mă trezesc niciodată
Nu mă mai durea nimic
până când a apărut o femeie în carne și oase-
o femeie pe care nu o mai văzusem niciodată
Nu era de la noi de pe pământ
(dintre cele care te fac să suferi)
dar mă cunoștea atât de bine
că m-a tras în ea ca pe-un drog
și mi-a spus:
Rămâi cu mine. Mă cauți 
de prea mult timp.


24 august 2015


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu