O viață aș dori să-ți scriu
și viața mea să nu se mai termine
aș vrea, iubito, să fiu viu
de câte ori îți este dor de mine
Să pot să-ți spun ce nu ți-am spus
sunt umbrei mele unicul ecou
și mi-ai promis că-n ultimul apus
o să mă strângi la piept din nou
Și nu aș vrea atunci să plângi
ca să te-audă demonii ceilalți
că m-ar zdrobi acele stânci
în care-s îngropați atlanți
Și sigur n-ar fi prea târziu
să mă întorc din dezertări la tine
ca toată viața eu să-ți scriu
și viața mea să nu se mai termine
29 mai 1992/ 8 august 2015
Ucigatoare versuri, dle. Poet! Atata cruzime fata de muritorii de rand!:) Ma intreb ce poate fi mai nemilos, sa scrieti sau sa va opriti din scris?
RăspundețiȘtergere