joi, 13 august 2015

Elegia vânătorii de fluturi

Să începem vânătoarea de fluturi;
îi văd cum prin mine tresaltă
haide, iubito, acum să te bucuri
când ieși ca o rouă din daltă

Ți-am dat la o parte tot șpanul
și tot cenușiul din nori
în minte-mi răsună ciocanul
ce sparge uitarea din gând, uneori

Și te-am pus lângă inimă parcă
și marea am tras-o de guler pe țărm
suntem numai noi pe o arcă
pe care secundele dorm

Când pașii-or străpunge prin mine cărare
și tăcerea adâncă vei voi ca s-o scuturi
ascultă, iubito, aceeași chemare
de la începutul vânătorii de fluturi


13 august 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu