Tu nu vei mai fi, eu nu voi mai fi
nu va mai fi cosmos, va fi doar cenușă
dar nimeni în veci nu va ști
ce se ascunde dincolo de ușă
Cad păsări metalice-n sânge
zdrobind fără milă corăbii-amintiri
se aude tăcerea ca un șarpe cum curge
prin visele moarte de-atâtea amăgiri
Și-or să doară, or să doară cumplit
diminețile evadate din tundre
că-n viețile magice ne-am iubit
iar astăzi ne suntem iernatice umbre
Și n-am să-ți mai fiu în nopțile lungi
o rază de laser subjugându-ți retina
pe Marte cu luna în suflet de-ajungi
te rog să nu stingi la fereastră lumina
23 iulie/13 august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu