ȘTEFAN CEL MARE-ULTIMUL SPICI (XL)

                                     
                                              Dragi mișei și mișele, iubite cârciumărițe,


     Vine un moment în viata noastră când trebuie să ne luăm sufletul în palme și să decolăm ușurel spre înaltul cerului pentru a da socoteală de faptele noastre cunoscute si, mai ales, necunoscute. Eu ,ca domn, soț și amant al vostru ,am hotărât să vă țin un ultim spici. Sper ca memoria să nu-mi joace feste că o dată îl pun pe vornicul Boldur să-i taie capul. Ce, ori nu mai stie cine-i vodă în Moldova? Chiar dacă am 67 de ani, mă simt ca la 47 si trei luni. Revăd prin ochelarii minții vremurile de odinioara când ne jucam de-a tatarii sub stejarul din Borzesti. Cum care stejar, pârcălabe Arbore? Ăla pe care l-ai făcut cherestea și l-ai vândut la turci. Măi Arbore,   viteaz oștean ai fost la viata ta,dar nu prea te dă afară din casă spiritul ludic.  A, n-ai  casă, ai conac? Scuză-mă că te-ntreb: cu ce bani? Din jafuri! E-n  regulă, credeam ca te-ai apucat de muncă cinstită.
    Când eram mic mă jucam de-a fiul lui Voda Bogdan al-II-lea până mi-au lăcrimat ochii la o nuntă la Răuseni unde fratele sau vitreg, Petru Aron, l-a cam ucis. Am regretat ca n-am reusit să ciugulesc decât o măslină c-a trebuit s-o tulesc iepurește cu maică-mea. Norocul însa tine cu cel iute de picior c-am nimerit la văru-meu, Vlad Țepes, un pezevenghi ce nu s-a mai pomenit de care mi-aduc aminte cu adâncă evlavie. Că el mi-a deschis ochii asupra lumii dăruindu-mi colectia personala de reviste ''Playboy''. Mi-a zis cu duioșia lui proverbială: 
    -Măi Fane, ce le-ai face tu la femeile astea? Ca de exemplu Pamelei Aandersoanei! 
M-am râs, că-mi era un pic rușine, dar i-am răspuns pe direct:
    -Parca tu n-ai ști!
    -Bine, măi șoldovene. Uite, eu iți dau vreo 6000 de oșteni, tu lasă prostiile și pune laba pe tronul Moldovei. Arată-le ghioaga tuturor, c-altfel nu faci treabă cu bourii de acolo. Clar?
    N-am cârâit că Vlad nu suporta să-l contrazici chit că eram neamuri și ne vorbeam la pertu de când m-a dus și pe mine la asociatia mironosițelor ''Veniți de luați luminița de la capătul tunelului'', din spatele Palatului Domnesc.
     Pe tronul Moldovei era concurență mare: Petru Aron, Berindei, Alexandru, vornicul Crasneș. Vai de capetele lor, că a trebuit să le tai de jur-imprejur. 
     Distractiile mele cu turcii, tătarii, ungurii și polonii le știți că ați participat în direct și în reluare. Ați fost foarte responsabili. ați dansat pe cadavre până ați supraîngrășat pământul Moldovei. D-aia dă numai productii record la hectar. De cartofi si vagaboande, dar nu mai insist că mi s-au umezit ochii. Totuși, vă mai dau un sfat: nu mai fiți blegi cum erați când am venit în fruntea voastră că vă calcă toți nenorociții în picioare!
     Despre activitatea mea trupească ați aflat o mulțime de amănunte din revistele de scandal. Să știti că n-au dreptate în totalitate, n-am fost un depravat. Am avut trei neveste, e adevărat, dar nu concomitent. Cu primele două m-am luat conform principiului domnesc potrivit căruia ''interesu poarta fesu''. Prima a fost ucrainianca Evdochia, sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, iar a doua, Maria de Mangop, era înrudită cu foștii împărați ai Bizantului. Culmea e că, deși din familii nobile, n-au făcut față rigorilor tronului Moldovei si au dat ochii peste cap după circa cinci ani de orgasme. S-au bucurat cameristele Monica Alewinscăi și Claudia Așiferei, dar cine râde la urmă, ajunge Prima Doamnă, așa cum s-a întâmplat cu fiica lu Radu cel Frumos, dar cam prostălău, domnița Maria, pe care o țineam prizonieră din 1473, când i-am dat o papară lui tac'su, din motive de strategie politică. Fiindca tot o țineam pe mâncare si băutură, ca și pe hoașca a bătrână, am trecut-o în spațiul locativ și bine am făcut, că până la urmă tot ale nostre sunt mai fierbinți și lesne te scot din minti.              
     Copii am avut o groază; vreo șapte cu nevestele mele, o mulțime cu nevestele altora. Unii s-au întors printre ghiocei, alții îmi vor duce numele mai departe.
      V-am strâns să vă spun că astăzi, marti, 2 iulie 1504 ,la orele 4 din zi, voi înghiți gutuia. Am hotărât așa și așa va fi.           Urmaș la domnie îl desemnez pe Bogdan-Vlad, că-i supărat tare după ce polonii au uitat o sageată în ochiul lui stâng. Sunt convins ca el nu-i vede bine nici cu dreptul, după cum nici eu nu i-am văzut pe boierii care-l voiau urmaș pe Alexandru, din care pricină i-am scutit de povara purtării capetelor. Nu eu personal, păcatele mele, că de vreo săptămână nu-mi pot mișca mâinile și picioarele din cauza gutei, ci călăul Attila Cseke, uitat de Mateias Corvin când cu distractia de la Baia. Va sfătuiesc să-l sprijiniti pe Bogdan ca să vă fie bine si la iarnă cald. Nu v-apucati de comploturi că astea duc la pieirea țării. 
    Ați observat că eu nu am rotit cadrele iar cei care mi-au fost credincioși au rămas mulți ani în funcții, chit că am fost cam dictator. E adevărat, mi-a și ieșit. În urma mea rămân cetăți-beton, biserici-belea, copii din flori, legende-unice, butoaie cu doagele usacte, bărbați voioși, femei satisfăcute  cai mișto, măgari decapitați, carti rare ,dușmani îngroziți. Ce s-o mai dau cotită și s-o fac pe modestul, vă las țara la cheie, aveti grijă de ea că dacă n-o țineți de scurt pleacă la Stambul că-i place viața ușoară. 
     O singură rugăminte mai am la voi: nu lăsați propaganda să-mi necinsteasca memoria. C-aud pe unii că vor să mă facă sfânt si să mă pună moț în calendare. De ce nu m-or lasa ei, la Putna, să mă odihnesc? 
    Nebunul ăla de Grigore Într-o Ureche sustine ca m-am călugărit. Eu? Unde m-am călugărit? La sexy-club? Sau poate la o mănăstire de maici? Grigore, Grigore  de ce nu ești tu aici să vezi dacă pe la ospețe omoram fără judecată! 
    Pârcălabe Arbore, stinge lumina! Când ma trezesc vreau să găsesc țara întreagă altfel ați rupt-o-n fericire cu mandea.           Asta a fost tot, miseilor. Pe curând și aveți grijă de Moldova că e cam rea de muscă...


PROMOUSAN
    
    Greu i-a fost Moldovei să se despartă de Fane, greu îi e și autorului, dar n-avem ce face, viata trebuie sa meargă înainte. Cu suișuri si coborașuri ca si istoria romanilor. D-aia vă zic să nu mai fiți posomorâți că până la urma cei ce ne-au facut lucrarea de fata de tot râsul cad pe capete sub pana noastră în curgerea firească a timpului. Căscați bine ochii și învățați câte ceva din pățaniile lui Radu cel Frumos, cel care în politica externă se baza pe încălcarea cu îndărătnicie
și plăcere a articolului 200 din Codul Penal.