Iubirea nu este perfectă
deși așa ni s-a spus la școala de iubire
absolvită la fără frecvență
de aceia care au trecut pe sub furcile caudine
înaintea soarelui.
Dar noi nu vrem să recunoaștem și
tot căutăm perfecțiunea
deși, vai, suntem așa de imperfecți
că ar trebui ca oglinda
să ne pălmuiască de trei ori pe zi
chiar dacă nu-i aruncăm nicio privire
Sau poate tocmai de aceea
Mi-e somn și vreau să adorm
să te visez
așa cum te-am cioplit din cuvinte
care au scandalizat opinia publică
A fost mare îngrijorare că s-au terminat
îngerii, fluturii,
că s-a topit luna, că s-a înecat în mare
răsăritul de care am abuzat
căutându-te
În visul meu mă faci fericit
dar când mă trezește claxonul mașinii de pâine
îmi iau sufletul în spinare
și pășesc trist prin ultima zi
care se întinde sub picioarele desculțe
ca un șarpe de pământ
Umbra-mi defilează pe podiumul tristeții
în aplauzele confuze
ale condamnaților pe viață
la săpat tranșee
Și pe sub grămezile de moloz
descărcat din sufletele noastre
tot mai caut iubirea ideală
deși sunt definiția imperfecțiunii
Dar visele nu mi le poate lua nimeni
degeaba claxonează mașina de pâine
până la orgasm
19 august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu