Somnul vine ca un mesager tăcut
ochii se închid să nu mai vadă luna
de mine însumi m-am pierdut
vâslesc la arca lui Noe într-una
Au fugit îngerii printre resturi de oase
s-au rupt din timp croindu-și un alt mal
adio, blesteme din vremuri frumoase
uitarea-mi tropăie-n sânge ca o urmă de cal
Nu mă așteaptă nimeni pe țărm, nicio meduză
nu a scăpat de-ntorcerea în larg
încă-ți mai simt tristețea de pe buză
și scoicile tăioase ce-n talpă mi se sparg
Dar cineva nevăzut, ca o boare-n amurg
îmi șterge amintirile și durerea
sunt așa de ușor, mai ușor ca un fulg
ce îmbrățișează cu ochii, tăcerea
În visul final nu mă doare lumina
am uitat să fiu trist și să plâng
nu-mi mai calcă aorta drezina
și parcă pe mine din urmă m-ajung
Și se face deodată albastru de mai
și din munții inimii, uriași
evadează herghelii răzvrătite de cai
și se-aprinde înserarea sub pași
E un sentiment nemaivăzut, nefiresc
și se-ntâmplă cu mine ceva
parcă sunt singur dar parcă trăiesc
o viață pe care-am mai trăit-o cândva
Și aerul care-mi taie respirația brusc
ia chip neștiut de femeie, de înger
sufletul închis în vasul etrusc
se întoarce în mine și sânger
Nu mai există opreliști, secunde
în care să-mi vină ideea să pier
un deja-vu ca un glonț mă pătrunde
și-mi curge albastrul din ultimul cer
Ea nu e umbră, nu e himeră
și nu-mi întinde capcane de bun rămas
e jumătatea pierdută de sferă
care din mine cândva s-a retras
pentru un vis nesfârșit, idolatru
de unde spaimele inutile fug
nu mai e personajul jucându-se-n teatru
ce mi-a ars viețile neștiute pe rug
Nu e ceea ce am văzut vreodată
când eram om și rosteam cuvinte
într-o lume cu fața fardată
pierdută la mine în minte
Și a murit înainte de a se naște
strânsă de propriile-i măști
ca un cal de fum timpul iluzia-și paște
și-o muzică falsă răsună din căști
E doar oglinda ce a furat un chip,
chipul nemaivăzut de femeie,
sunt singurul navigator prin nisip
ascuns în nesfârșita odisee
Și n-aș vrea să mă-ntorc pe pământ
chiar dacă veșnicia e la colț de stradă
e liniște în vis, lăsați-mă cum sunt
aprindeți numai candelele de zăpadă
24 august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu