Ochii tăi sunt în palmele mele
de fapt, fiecare palmă are câte un ochi incolor
printre degetele de fum, în crenele
nu există cătușe, inele
când de tine, iubito, mi-e dor
Și buzele tale de spaimă și rouă
locuiesc în palmele mele subțiri
dacă tresar se rupe absolutul în două
și n-am să-ți aud mirarea cea nouă
răpus de sălbatice năluciri
Când îmi strâng palmele laolaltă
și se-ntind prin ferestre de cer, nesfârșite
tu, iubito, nu ești decât altă
lumină din emisfera cealaltă
magia înlunării infinite
Și mă uit în oglindă pierdut
și-n mine te văd tot pe tine
mâinile nesfârșite de aer și lut
le-nchid într-un ultim sălbatic sărut
cu-nverșunările tale canine
Nu știu dacă e timpul sortit
să mă sfâșie perfidele fiare
dar prin molozul de aur topit
mâinile mele și-n vis te-au iubit
ca pe-o lună îmbrățișată de mare
13 august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu