Iarăși toamna...

Vara lăcrimează iarăși la fereastră prizonieră
Ca o pasăre sedusă de o zare efemeră
Toamna a venit nălucă legănându-se în vânt
Se cutremură lumina exilată în cuvânt

Cu o rochie gălbuie, maronie pe la colțuri
Comprimă eternitatea și-o fixează-n gând cu bolțuri
Pregătită pentru baluri unde se topesc idei
Toamna iarăși ne-amintește că suntem copacii ei

Și sunt străbătut de goluri și de păsări călătoare
Trece ca un glonț prin clipă îngerul cu ochi de sare
Și mă rătăcesc în noaptea înscenărilor din harfe
Inima își amintește doar parfumul din eșarfe

Călător pe o cometă rătăcită-n reci iluzii
Regăsesc tristețea lunii sufocată de confuzii 
Toamna a venit la mine iarăși pe nepregătite
Și-mi cad frunzele în suflet pe trasee ruginite


31 august 1991
31 august 2015