De la moartea lui Radu cel Mare și până la urcarea pe tron a lui Mihai Viteazul, Valahia a ajuns de râsul curcilor. Nu mai puțin de 25 de titulari ai tronului au fost nominalizați, din care 23 au cârmuit efectiv totalizând 34 de domnii efemere. Instabilitatea instituției domniei a fost determinata de labilitatea psihică a marii boierimi care impunea un domnitor numai pentru a avea împotriva cui complota (cea mai pasionată de fenomen era familia Craioveștilor). Turcii profită de situație și cresc haraciul de la 8000 la 155.000 de galbeni, iar peșcheșurile față de diverși băgători de seamă cu turban secătuiesc visteria țării.
Domnii care s-au perindat pe la putere au fost moi, lipsiți de coloană vertebrală, cu excepția lui Radu de la Afumați. Asasinatele erau la modă în întreaga Europă dar la valahi deveniseră sport național. Nu putea un domnitor să scoată capul în lume că imediat se găsea vreun pasionat care sa i-l taie.
Între 1508 si 1510 (ianuarie), Valahia l-a avut în frunte pe Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad Țepes, care, din 1509, s-a asociat cu fiul său Mircea. Fire dintr-o bucată, Mihnea s-a orientat să-i pună pe boieri cu botul pe labele de la picioare. Faptul în sine i-a supărat rău pe frații Craiovești, adevărații conducători ai țarii încă de pe vremea lui Vlad Călugărul care, după ce constată ca vodă cam taie capete bogate si se culcă cu femeile lor, în sensul că le binecuvântează cu hadarânga domnească, o șterg la sud de Dunăre de unde se întorc cu ajutor turcesc. Atât Mihnea cât și fiul său fug în Transilvania, la Sibiu. Mihnea e asasinat (12 martie 1521) de rivalii săi, care la rândul lor sunt omorâți pe loc de Mircea ajutat de orășeni. Fiindcă nu mai avea nicio preocupare domnească, Mircea a procreat. Din cei 12 copii - 6 băieți și 6 fete - doi, Alexandru (în Valahia) și Petru Șchiopul (în Moldova) au ajuns domnitori.
Craioveștii îl impun pe Vlad cel Tânar (1510-1512) cu care concubinează mișto până când vodă află că aceștia vor să-l schimbe cu Neagoe. Boierii repetă faza cu Mehmet-beg, vin cu oaste, îl înving pe Vlădut și, fiindcă tot veniseră, îi taie și capul sub un păr (23 ianuarie 1512) de unde și expresia ''pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață''.
Noul conducător, Neagoe Basarab (1512-1521), va domni mai mult întrucât era exponentul Craioveștilor. Unele surse aghesmuite îl scot drept fiu al lui Țepluș cu o soră a Craioveștilor, Neaga, iar altele, bine informate, drept fiu nelegitim al aceluiași tot cu Neaga, dar care ar fi fost de fapt soția lui Pârvu Craiovescu, nicidecum soră. Noi credem ca adevărul e undeva la mijlocul Neagăi. Aceasta, rea de muscă, și-a trișat soțul cu voievodul. Dar l-a înșelat și pe vodă cu propriul soț și astfel nici ea nu mai știa al cui e copchilul. Cert este ca Neagoe, după ce a ocupat mari dregătorii, ajunge domn. După obiceiul locului își ucide adversarii și se închină până la nivelul subsolului turcilor cu ajutorul cărora ocupase tronul. N-a avut conflicte decât cu Bogdan al-III-lea, dar s-a astâmpărat după ce fiecare a respins pretendentul spijinit de celălalt. Neieșind din vorba rudelor sale, Neagoe a avut timp să se ocupe de cultură.
Cu ajutorul meșterului Manole a ridicat biserica de la Curtea de Arges (sfințită la 17 august 1517), iar cu ajutorul lui Dumnezeu a înființat multe mănăstiri ortodoxe și a adus în țară racla mitropolitului Nifon, cel ce-și scuturase papucii la plecarea din Valahia din cauza curvăsărelii de pe lângă curțile domnești. Setea de cultura e mai grea decât holera și din acest motiv Neagoe a scris și o carte, ''Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie'' în care încearcă să-i explice nevârstnicului fiu, care stătea cât îi ziulica de lungă cu căștile-n urechi, cum se conduce o țară de valahi fără să-ți taie nimeni capul. Acum Neagoe a neglijat aspectul că Teodosie nu știa să citească dar a murit cu conștiința împăcată tocmai când să înceapă reforma în învățământ, la 15 septembrie1521 .
L-a plâns cu lacrimi de crocodil călugărul Macarie care, cu sponsorizarea lui Neagoe, tipărise ”Evangheliarul” (1512), a treia carte, după ”Liturghier”(1508) și ”Octoih”(1510).
Nevastă-sa, sârboaica Elena-Despina, i-a supraviețuit 33 de ani, iar dintre copii, doar Ruxandra, soția lui Radu de la Afumați, și Stana, sotia lui Ștefăniță, au ajuns mai bine în urma îmbârligăturilor sentimentale ale Mamei Omida. Ceilalți patru copii au dat colțu` repede, ispășind păcatele tatălui care l-a decapitat fără milă pe Vlăduț si pe încă vreo 3000 de boieri care nu-i sufereau pe Craiovești nici în filmele documentare.
PROMOUŞĂN
Data viitoare faceți ochii cât cepele și băgați la cutia ucrainiană învățaturile lui Neagoe către Pralică. Că el nu prea și le-a însușit, a falsificat niște sondaje de opinie și s-a dus la fund. Că valahii nu sunt proști, doar se prefac ca să supraviețuiască democrației originale.
Domnii care s-au perindat pe la putere au fost moi, lipsiți de coloană vertebrală, cu excepția lui Radu de la Afumați. Asasinatele erau la modă în întreaga Europă dar la valahi deveniseră sport național. Nu putea un domnitor să scoată capul în lume că imediat se găsea vreun pasionat care sa i-l taie.
Între 1508 si 1510 (ianuarie), Valahia l-a avut în frunte pe Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad Țepes, care, din 1509, s-a asociat cu fiul său Mircea. Fire dintr-o bucată, Mihnea s-a orientat să-i pună pe boieri cu botul pe labele de la picioare. Faptul în sine i-a supărat rău pe frații Craiovești, adevărații conducători ai țarii încă de pe vremea lui Vlad Călugărul care, după ce constată ca vodă cam taie capete bogate si se culcă cu femeile lor, în sensul că le binecuvântează cu hadarânga domnească, o șterg la sud de Dunăre de unde se întorc cu ajutor turcesc. Atât Mihnea cât și fiul său fug în Transilvania, la Sibiu. Mihnea e asasinat (12 martie 1521) de rivalii săi, care la rândul lor sunt omorâți pe loc de Mircea ajutat de orășeni. Fiindcă nu mai avea nicio preocupare domnească, Mircea a procreat. Din cei 12 copii - 6 băieți și 6 fete - doi, Alexandru (în Valahia) și Petru Șchiopul (în Moldova) au ajuns domnitori.
Craioveștii îl impun pe Vlad cel Tânar (1510-1512) cu care concubinează mișto până când vodă află că aceștia vor să-l schimbe cu Neagoe. Boierii repetă faza cu Mehmet-beg, vin cu oaste, îl înving pe Vlădut și, fiindcă tot veniseră, îi taie și capul sub un păr (23 ianuarie 1512) de unde și expresia ''pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață''.
Noul conducător, Neagoe Basarab (1512-1521), va domni mai mult întrucât era exponentul Craioveștilor. Unele surse aghesmuite îl scot drept fiu al lui Țepluș cu o soră a Craioveștilor, Neaga, iar altele, bine informate, drept fiu nelegitim al aceluiași tot cu Neaga, dar care ar fi fost de fapt soția lui Pârvu Craiovescu, nicidecum soră. Noi credem ca adevărul e undeva la mijlocul Neagăi. Aceasta, rea de muscă, și-a trișat soțul cu voievodul. Dar l-a înșelat și pe vodă cu propriul soț și astfel nici ea nu mai știa al cui e copchilul. Cert este ca Neagoe, după ce a ocupat mari dregătorii, ajunge domn. După obiceiul locului își ucide adversarii și se închină până la nivelul subsolului turcilor cu ajutorul cărora ocupase tronul. N-a avut conflicte decât cu Bogdan al-III-lea, dar s-a astâmpărat după ce fiecare a respins pretendentul spijinit de celălalt. Neieșind din vorba rudelor sale, Neagoe a avut timp să se ocupe de cultură.
Cu ajutorul meșterului Manole a ridicat biserica de la Curtea de Arges (sfințită la 17 august 1517), iar cu ajutorul lui Dumnezeu a înființat multe mănăstiri ortodoxe și a adus în țară racla mitropolitului Nifon, cel ce-și scuturase papucii la plecarea din Valahia din cauza curvăsărelii de pe lângă curțile domnești. Setea de cultura e mai grea decât holera și din acest motiv Neagoe a scris și o carte, ''Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie'' în care încearcă să-i explice nevârstnicului fiu, care stătea cât îi ziulica de lungă cu căștile-n urechi, cum se conduce o țară de valahi fără să-ți taie nimeni capul. Acum Neagoe a neglijat aspectul că Teodosie nu știa să citească dar a murit cu conștiința împăcată tocmai când să înceapă reforma în învățământ, la 15 septembrie1521 .
L-a plâns cu lacrimi de crocodil călugărul Macarie care, cu sponsorizarea lui Neagoe, tipărise ”Evangheliarul” (1512), a treia carte, după ”Liturghier”(1508) și ”Octoih”(1510).
Nevastă-sa, sârboaica Elena-Despina, i-a supraviețuit 33 de ani, iar dintre copii, doar Ruxandra, soția lui Radu de la Afumați, și Stana, sotia lui Ștefăniță, au ajuns mai bine în urma îmbârligăturilor sentimentale ale Mamei Omida. Ceilalți patru copii au dat colțu` repede, ispășind păcatele tatălui care l-a decapitat fără milă pe Vlăduț si pe încă vreo 3000 de boieri care nu-i sufereau pe Craiovești nici în filmele documentare.
PROMOUŞĂN
Data viitoare faceți ochii cât cepele și băgați la cutia ucrainiană învățaturile lui Neagoe către Pralică. Că el nu prea și le-a însușit, a falsificat niște sondaje de opinie și s-a dus la fund. Că valahii nu sunt proști, doar se prefac ca să supraviețuiască democrației originale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu