Jumătăți de trup plutesc în derivă prin aer
pereții mă strâng până devin un punct
se-nchide în mine tristețea și-n vaier
eu doar o umbră fără umbră mai sunt
Cifra 1 nu e absolutul decât uneori
când ferestrele-n iris le sparg reci himere
dac-ai avea aripi ai știi cum să zbori
și n-am fi condamnați pe veci la tăcere
În capcanele sale deznădejdea se prinde
și trece prin suflet un tren de bazalt
înserarea ca un șarpe de apă se-ntinde
și se scurge iubirea prin ninsori de asfalt
Jumătăți de secundă plutesc în derivă pe apă
și mă strâng nemiloși pereții de vânt
un demon în mine catacombe își sapă
și eu doar o umbră fără umbră mai sunt
6 august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu