Cea mai frumoasă floare

Care e cea mai frumoasă floare?
mă întrebă copacul sugrumat de nori;
e floare ce-nflorește întâmplătoare
sau floarea care moare uneori?

Și unde crește această floare rară?
în răsăritul vieții, în apus? 
în inima de multe ori amară
sau crește-n urma celei ce s-a dus?

Și cine o culege din uitare
și o admiră-n taină uneori,
când pleacă diminețile pe mare
și plouă-n vis cu fluturi din cocori?

Și cum de s-a-ntâmplat să fie ea
cea mai frumoasă floare din țesuturi,
din care sufletul ar vrea să bea
la-ntrecere cu hrăpăreții fluturi?

Și dacă mâine-n vise va muri
și sângele va transporta petale,
de unde oare vom mai știi
pe unde e cea mai frumoasă floare?

Nu ai s-o vezi, dar știi că ea există
și va-nflori din nou în alt destin,
căci fără ea eternitatea-i tristă
și va dura desigur prea puțin

Și se topește-n tine deseori
ca o emoție copleșitoare
cea mai frumoasă floare crește-n zori
când pleacă diminețile pe mare

4 octombrie 2016