După călătorii în sus și în jos
prin golul nesfârșit din mine
căutând omul altădată frumos
m-am vindecat definitiv de tine
Era o seară funebră, ploioasă
mă strigau în tăcere, din vitrine
manechine cu inima arsă;
atunci m-am vindecat definitiv de tine
Întunericul a fugit din retină
și mâinile mele altminteri străine
mi-au pipăit fața și-n puțina lumină
m-am vindecat definitiv de tine
Se mai strivesc orele-n gânduri
și-au mai rămas secunde orfeline
dar în poeme și în cânturi
m-am vindecat definitiv de tine
Merg pe un drum presărat cu îngeri
de suflet se izbesc albastre ruine
da-n iadul meu întotdeauna sincer
m-am vindecat definitiv de tine
Mi se pare că eram pe o scară rulantă
și nu știam tristețea de unde vine
dar m-a izbit o privire batantă
și-atunci m-am vindecat definitiv de tine
19 octombrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu