Nu sunt un om

Nu-i vreme să ne plângem de milă,
Morții Patriei ne veghează din cer.
Nu sunt un om, sunt o torpilă
Pentru neamul românesc, dacă trebuie, pier

În jurul meu fac un zid nesfârșit patrioții,
Păsări rare cu inimi de oțel,
Tremură ca piftiile-n scorbură hoții,
Îi vom străpunge cu lancea-drapel.

E timpul să mergem la lupta finală, 
Să dăm Patriei demnitatea din urmă,
Pregătiți-vă pentru meciul de gală,
Demonii, pe hartă, cu ghearele scurmă.

Dacă pierim, să pierim în picioare,
Cum am trăit, cum am iubit!
Și-n istoria neamului viitoare
Vom fi borne îmbăiate-n granit

Dacă învingem, și vom învinge!
Va fi Patrie unde românii sunt,
Flacăra neamului nu se stinge,
Flutură ca o lacrimă-n vânt.

Așadar, nu mai dormiți când se-abat
Viscole mari peste țara din noi,
Să pot prin neant ca un glonț să străbat
Am nevoie de astăzi, de voi.

Nu-i vreme să vă plângeți de milă,
Aveți de vegheat îngeri în cer.
Eu nu sunt om, sunt o torpilă,
Dacă trebuie, pentru Patrie pier

În jurul meu fac un zid ireal patrioții,
Să existe mărturii viitoare,
De m-or arde pe rug mafioții
Să mă îngropați pe Bucegi, în picioare...


15-16 octombrie 2016