Eu am să fiu tăcut, tu ai să fii tăcută
vom trece singuri printre stânci
că am băut paharul de cucută
din ochii tăi lunatici și adânci
Ne va-ntreba pustiul cine suntem
iar dimineața s-o ascunde-n umbre
că am uitat în oră să ne strângem
singuri mesteceni rătăciți în tundre
O să tremure oglinda strivită-n priviri
corăbiile nopții s-or sinucide-n larg
copacii s-or ascunde-n desfrunziri
că-n timpul putred visele se sparg
Or să se trezească îngerii târziu
să măture străduțele de frunze
în care secol sunt nici n-o să știu
eternitatea va veghea pe buze
Că uneori din ochii tăi adânci
am tot băut pahare de cucută
vom traversa pustiul printre stânci
eu am să tac, tu ai să fii tăcută
26-28 octombrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu