Frigul intră-n oase ca un mesager
al sfârșitului de eră infernal
negura din suflet mai ascunde-un cer
curg rănile vieții la canal
Cresc noroaiele-n vulcani teleghidați
de o boală-a zilelor opace
pomii par copii ostracizați
și se-ncuie toamna-n carapace
Soarele a dispărut în găuri negre
înapoi n-au mai venit săgeți
orele sunt parodii funebre
curge disperarea prin pereți
Nici măcar nu mai surâd cocorii
țipătul le-a putrezit pe buze
un cavou imens astupă norii
moartea-i pune timpului ventuze
25 octombrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu