În prima zi ploua. Copacii se-ndoiau izbiți de furtuni violente
La casa de nebuni redecorau pereții pictorițe demente
Una a desenat un curcubeu deasupra capului meu
”Știi, tu lipsești din peisaj, ești un fel de Dumnezeu...”
A doua zi s-au aprins în zăpadă rugurile
Și-au căzut nopțile în extaz. Trupurile
Au început să miroasă a carne arsă
Mi se pare că era o noapte de toamnă ploioasă
A treia zi au început să latre fantomatic câinii
Și-a fugit speriată în trecut ziua de mâine
Pe scara de fum coborau ținându-se-n brațe ucigașii de îngeri
Și-n centrul inimii ardeau Magellanii striviți de înfrângeri
Demonii treceau pe o punte de gânduri pregătindu-și dezastrul
Și-n secvența de film tavanul redevenise albastru
Îngerii scăpătați au luat liftul prin aortă răpuși de iluzii
Întunericul s-a scuturat de nisip și confuzii
Mi se pare că era o zi de toamnă ploioasă
Și-n centrul inimii se adăpostise o femeie frumoasă
Evadase pe o sârmă de rufe din visele second hand.
the end
17 octombrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu