Întind mâna, țin ochii închiși
ea nu mai e la capătul celălalt al secundei
nu mai e nici neantul
doar plopii înalți mă privesc
de parcă aș fi altul
Închid ochii, pleoapele par prelate de plumb
degetele ei de argint, de mirare
lipsesc
stelele și-aprind țigara la-ntâmplare
cu amnarul câinesc
Aștept.
Aștept să se întâmple un miracol
să acopere cu minuni infernalul dezastru
să străbat blestemele, timpul
cerul să deschidă ochiul albastru
Sunt numai cu tristețea pe țărm
trag nisipul peste mine de frig
întind mâna de sare și-adorm;
dacă vine-n calvar o s-o strig
11 octombrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu