Tot timpul care-a trecut
fără vestă de salvare, fără bagaj
ca un tânăr recrut
purtat de iubire-n sevraj
ți-l împart când am să-mpart
ce mai e peste lume sublim
sunt singur pe planetă de cart
și-am uitat și de tine puțin
Legănat de sălbatice mări
n-am ieșit de-un mileniu din vise
se-aud câteodată scandări
sunt urmele tale-n abise
Și parcă îmi tremură templul
la care mă rog ca un sfânt
n-am timp nici măcar să contemplu
nici ceea ce-ai fost, nici ceea ce sunt
E totuși târziu ca-n iluzii
o groapă adâncă să sap
s-ar naște-n uitare confuzii
în care demult nu încap
În loc de final și tăcere
să vină pustiul să bea
din cofa în care himere
în brațele morții-or să stea
3 octombrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu