sâmbătă, 22 octombrie 2016

Metempsihoze

Într-o altă viață am fost pasăre
Îmi crescuseră aripi de înger
Cum aș putea să uit cumplitele frângeri?
Mă izbeau neîncetat lasere

În fiecare zbor 
în fiecare îmbrățișare stranie a sorții
avem aceleași replici de final
Prin timpul carnal
curg râurile morții

Promisiuni. Psihoze. Visuri spulberate
Stele polare crescute-n sânge
Irealul devine real
și-n noaptea terestră, la ultimul bal
ființa ca o lavă se scurge

Doar o parte va îngheța așteptând
soarele spaimei din nord
să-i topească văzduhul, neantul
Atacuri de cord 
o vor transporta de la unul la altul


22 octombrie 2016 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu