Cum să descui, iubito, zăvoarele
să ne fie iubire puțin
să nu ne mai topească soarele
ce-a ars prea tare vara din destin?
Să-ți aduc inima, s-o spinteci din nou
cu sabia timpului nemilos?
o floare apusă să-ți aduc, un ecou?
sau amintirea omului frumos?
Nu știu ora la care se-ntorc de pe mare
corăbii cu nopți înghețate-n fiord
da-n fiecare venire e-o floare
ce crește uitată pe cord
Averile le-am lăsat să se-înece
sub insula de smarald geruit
când spaima din tine va trece
vei știi că de tot n-am murit
Și-ți aduc, iubito, din mine
inima strivită de-abise
și poate te-aduc și pe tine
din spaimele mele, din vise
3 octombrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu