Ultima noapte pe Atlantida

La știri s-a anunțat grăbit:
De mâine ne vom scufunda de tot;
Cei ce-au urât și cei care-au iubit
Vor pieri în supremul complot

Nu vă mai faceți griji în zadar,
Trageți praful înlunării din vise,
Renunțați la balast, așadar, 
Și nu-l mai așteptați pe Ulise 

El s-a înecat în fumul de ruguri,
Pe care le-a înălțat în Troia ucisă,
Plătește dobânzi odioaselor trucuri,
Zadarnic cerșește iubirea promisă

Corabia lui rătăcește pe mare,
O umbră e legată de catarg,
Nimeni nu știe unde să pună o floare,
Și-n zidul luminii cocorii se sparg

Pregătiți-vă de adânc și cădere,
În riftul inimii sunt pești răpitori,
Deschideți fereastra să intre tăcere,
Pe acolo-au fugit saltimbancii-actori,

Ce v-au făcut să râdeți  de voi,
Desenând prin aer povești fără leac,
Nu se iau prizonieri de război,
Umbrelele au rămas în alt veac

Adâncurile strigă flămânde, 
Își cheama acasă ultimii atlanți,
E noaptea despărțirilor fecunde
Și-n locul inimii pulsează trovanți

Nu pierdeți timpul, s-a-ntâmplat să fie
Un ceas al evadărilor fără motiv,
În Atlantida spaimelor pustie
Au amuțit orchestrele definitiv

Se-ntinde câte-o ipoteză dintre umbre,
Golul din jur în dezertări se strânge,
Tăcerile sunt sanatorii sumbre
Și-n apele uitării soarele se stinge

Îndrăgostiții magici au trișat la zar,
În mii de cioburi i-a răsfrânt oglinda,
Deasupra mării cerul e amar
Și în adâncuri plânge Atlantida


7-8 octombrie 2016