miercuri, 12 octombrie 2016

Toamna mă izgonește din brațele ei

Ea mă izgonește din brațele ei
Îmi spune: du-te la ea, se vede că ți-e dor
ai vrea să fii un om de zăpadă
să danseze în jurul tău copiii
Aici degeaba mai stai
nu-i nicio speranță
nu poți să mai aluneci spre mine
ușor ca un șarpe
Nu mai ești un zeu
frunzele mele nu-ți mai sunt harfe

Du-te la ea 
și dacă îngheți pe drum
o să te găsesc într-o zi și poate formal
am să te plâng

Nu mă duc nicăieri
aștept să plece păsările călătoare
Ea va veni aici cu viscolele
din viața viitoare

Și dacă n-o să mă găsească 
înghețat pe drum
mă va-ngheța oricum


11 octombrie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu