A plecat pe mare barca de granit

Vor pleca la noapte visele pe mare
să aducă-n preajmă chipul tău iubit
să îmi bați în tâmple cu o sărutare
să dezlegi tăcerea-n care m-am zidit

Va veni tristețea dinspre luna plină
clopote absente vor striga din oră
va cerși iertare ultima lumină
pentru desfrunzirea vieții incoloră

Să închizi lumina pe la ora nouă
să nu ne lovească demonii flămânzi
să ne fie bine când afară plouă
să fim pe planetă zburători fecunzi

Nicio dezertare să nu ne-însoțească
în asfaltul putred norii plâng ascunși
dar în noi iubirea fluturii-și demască
să ne fim uimire, să ne fim intruși


Poate în ecouri ne va fi mai bine
n-or mai fi iluzii stinse dinadins
drumul înlunării a trecut prin tine
însă disperarea repede s-a-ntins

Prea multă tristețe-i presărată-n gânduri
povestea nescrisă doare în halou 
au plecat pe mare bărcile de scânduri
și s-au înecat îngerii-n ecou 

Închide fereastra ce privea flămândă
cum se stinge-n iris tragică mirarea
pe un țărm cu alge poate stă la pândă
și ne invadează dinspre toamnă, marea

N-o să vină nimeni nopțile să-ți spargă
să pătrundă-n suflet pe scara de flori
inima pe ruguri veșnic o să ardă
și cu ea, iubito, zilnic o să mori

În scena finală apare uitarea
te izbește-n tâmple un meteorit
nimeni nu înțelege ce e dezertarea
a plecat pe mare barca de granit


9 octombrie 2016