În gară nu mai vine niciun tren
și dacă ar veni, ar veni fără tine,
așa au decis zeii războiului tern,
așa ai decis tu pentru mine.
Dar în fiecare zi calea ferată
se îngustează spre orizont
și-n loc de-o succintă erată
scrisorile se întorc de pe front.
M-au găsit pe peron așteptând o himeră,
acarul cu-n ciocan uriaș le-a deschis.
Ascultând o orchestră șomeră
m-am trezit afară din vis.
Mă călcau în copite caii de fum
și-un frig infernal venea de la pol,
eram singurul pasager fără drum,
chiar și plicul sosit era gol.
Dar speram ca din haosul gri
va răzbate un tren până aici;
și-am sperat că poate-ai să vii
când în gară va fi ora cinci.
Și deși mi-este clar ce se-ntâmplă în gară
cu toți călătorii ce-n neant vor pleca,
am visat că-ntr-o vară amară
ai venit, dar murisem deja...
20 februarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu