Te-ai mirat descoperind iubirea

Te-am luat de mână și ți-am arătat albastrul.

Ți-am spus: să nu-ți fie teamă de margini,

iubirea mea nu are limite.

Doar câteodată, 

când privirile tale sunt pierdute, 

 se îneacă în tăceri adânci.

Te-am luat în brațe 

și te-am zburat până în inima mea:

Nu-ți fie teamă, ți-am spus,

n-o să ne prăbușim dacă o să mă ții de mână.

Ți-am cules lacrimile încuiate

în spatele unui surâs trist

și le-am amestecat cu ale mele:

O să fie un cântec! ți-am spus,

o să-l cânte inima mea.

După ce-ai să-l asculți n-ai să mai plângi.

Ți-am împrumutat visele și le-am colorat

să nu mai vezi viața în alb și negru.

Te-ai mirat descoperind  iubirea.

Nu știam că pot să iubesc așa, mi-ai zis,

și ai plecat pentru totdeauna.

Câteodată îmi iau umbra de mână 

și rătăcim prin golul pe care-l respir.

Când deschid ochii înțeleg că îngerii,

 care călcau cerul fără teama de margini, 

s-au sinucis din prea multă iubire

3 februarie 2016