luni, 29 februarie 2016

Sunt Hamletul acestui univers

Eu am jucat în toate dramele din lume
întotdeauna rolul principal,
mă tot striga iluzia pe nume
și tot muream în scena de final.

Triști parteneri de scenă, muritorii
tot întindeau între iluzii punți,
și nu știau pesemne visătorii,
c-am fost răpit din pragul altei nunți.

Și că nu sunt decât o biată umbră
a umbrei mele rătăcită-n stea,
dincolo de lumină-i noaptea sumbră
și-n noaptea aceea-i încuiată ea;

o parteneră sufocată prea devreme
de praful inimii neșters.
Cu mine disperarea nu se teme,
sunt Hamletul acestui univers.

Și joc pe toate scenele din lume,
și cupa cu otravă o voi bea,
aplauzele morții or să sune
când am să joc un rol și-n drama mea.


29 februarie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu