Prizonier în această viață

Sfâșierea ce-o simt 

când nu-mi regăsesc visele

mă răpune 

Mă ghemuiesc în mine

ca un arici și plâng 

Nicio lacrimă

nu-mi străbate lumina ochilor

atât de adâncă e rana și atât de vie

Parcă nici visul nu mai e al meu,

iar eu sunt al nimănui

Sfâșierea ce-o simt

 când visul mă părăsește

și rămân singur cu amintirile, 

cu plecările, cu uitările,

e singurul semn 

că mai sunt prizonier în această viață

27 februarie 2016