Lasă-mă să mă-ntind lângă tine

M-aș întinde lângă tine-n cavou;
E așa de cald și așa de bine,
Să fim împreună din nou,
Ca puii ieșiți la lumină din ou.
Lasă-mă să mă-ntorc cu fața spre tine!

Știu ce vor spune dușmanii de clasă:
De ce vrei să dormi lângă inima ei?
Noi credeam că de nimeni nu-ți pasă,
Trecutul ca o piatră de moară te-apasă,
N-ai să scapi din colții de lei.

”Hai să zburăm, iubite!”-mi spuneai
”Prin inima ta infinitivală...”
La fereastra ochilor ca un vifor îmi stai
Îmi ești iad nevăzut și-mi ești rai
Și sentință finală.

N-am fost lângă tine în vara aceea
În care-am murit de o mie de ori,
Că-ți bătea în tâmple ideea
De-a fi pe planetă femeia
Hrănită cu zbor de cocori.

Și-am navigat contra tăcerii mortale
Prin inima mea minereu
În zile și-n nopți infernale,
Sugrumat în cămașa de zale
Mă-ntrebam cine-s eu...

Aș fi vrut, așa mult aș fi vrut,
Să te lepezi de șerpii trecuți.
Am plâns în tăcere de mut
C-am știut ce se-ntâmplă demult
Și tu ți-ai dorit să mă uiți.

N-am putut să mă lupt cu dorințe primare,
Deși nu știai prea bine ce vrei.
De-atâtea minciuni și scenarii hilare
Te zdrobeam în poeme bizare
Ca-n final, ca pe-un vin, să mă bei.

Și-am murit, e normal să se-ntâmple,
Și-ntr-un gol nesfârșit m-am întins.
Mai aud cum îmi latră în tâmple
Cerul, ce de lacrimi se umple,
Și-n tăceri de catran m-am prelins.

Lasă-mă, te rog, să mă-ntind lângă tine,
Să-ți simt nemurirea din nou,
Bat vânturi de gheață, haine,
Ce cald e aici și ce bine!
Lasă-mă să mă-ntind lângă tine-n ecou


6 februarie 2016