Te-am ascultat până te-ai prefăcut în nisip

La facerea lumii am fost împreună,
iar la sfârșit voi fi cu tine în gând.
Ne-am strecurat pe corabia părăsită de Noe
luând amintirile viitoare la rând.

Am arat prin inimă cu brăzdare de fier
răscolind pământul uscat
până a început să curgă nisipul;
și din nisipul trupului meu te-am reinventat.

Ți-am desenat aripi și-ai început să zbori,
te-nfiorau nesfârșirile albastre.
”Iubite, mi-ai spus într-o zi, uite, toate stelele 
aprinse în suflet, sunt ale noastre.

Am să te țin de mână când te dor depărtările
și-am să alung vântul ce te strivește de copaci.
Tu ești îngerul meu și-n înger
și pe mine, uneori, mă prefaci.”

Atunci ochii mei s-au făcut și mai mici.
Din oglindă mă privea un alt chip.
Mi-am scos din suflet aripile
și te-am ascultat până te-ai prefăcut în nisip. 


18 februarie 2016
.