Și dintr-odată n-a mai fost nimic

Mai întâi îngerii au căzut în păcat

apoi au început să se disculpe

au folosit what*s up-ul

și-au lăsat mirajul cu minciuni să se umple

Au venit păsări de pradă cu timpul în gheare

și l-au sfărâmat de pereți

orele plângeau disperate

îngerii transparenți

S-a trântit o ușă peste suflet

de-a curs tencuiala inimii pe covor

nu mai conta ce se întâmplase

era renunțarea supremă la dor

Apoi s-a întins o ceață deasă

ca o condamnare în lipsă

iubita dăltuită din vise marine

era o eclipsă

A mai făcut o magie. A aruncat în urmă cu praf

de s-au ridicat tăcerile-n aer

Sfărâmându-se, tot albastrul

s-a-ncuiat cu orchestra în vaier

Și dintr-odată n-a mai fost nimic.

Timpul alocat se sfârșise

și îngropase-n neant

pe cel ce atât de mult o iubise

8 februarie 2016