Noaptea aceea
în care adevărul se amesteca cu minciuna
nu mai există;
a fost ultima noapte de dragoste tristă.
Ne iubeam cu furie, cu durere,
în inimă gheara-și lăsase amprentele.
Efemere,
se amestecau sentimentele.
Promisiuni neonorate, condiții bizare,
zboruri frânte abrupt;
prin fereastra sufletului, în sare,
lumina în două lacrimi s-a frânt.
Convorbiri interzise,
somnul neregulat, nesfârșit;
o ușă a strivit magia din vise
și cea mai sinceră dintre iubiri s-a prăbușit.
După care neantul, mimând melancolia,
a șters podelele atinse de patimi;
și-a urmat agonia
și lacrimi.
29 februarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu