Pe cine aștepți pe țărmul gri?

Pe țărmul gri, în care marea s-a sinucis în taină,

Stătea un fluture albastru înlăcrimat de spaimă.

Doar vântul îi trecea prin suflet ca un nit:

”Te doare apusul sau corabia ce nu a mai venit?

O! Știu cum dor plecările, lașitățile, așteptările...

Toată tristețea lumii-am dus-o pe aripile mele;

Nisip de îngeri, praf spulberat de stele,

Războiul trupului înjunghiat de patimi,

Inimi zdrobite înotând în lacrimi.

Știi câtă sare a curs pe rănile adânci,

Câte corăbii cu vise s-au sfărâmat de stânci?

Câte culori s-au amestecat cu nisipul?

Câte oglinzi s-au spart privindu-mi chipul?

Inimi de piatră sfărâmate s-au îngropat în mine.

Pe cine aștepți pe țărmul gri?”

-Pe nimeni...

23 februarie 2016