Îmi duc războaiele până la capăt

Am omorât toate zilele trecute 

cu inconștiența omului ce se crede nemuritor.

Mai mult ca sigur le voi omorî și pe cele viitoare;

sunt propriul meu detractor.

Îmi lipsește simțul de orientare,

sunt o pasăre-liră risipită de vânt.

Mă ridică timpul în gheare

și mă izbește nemilos de pământ.

Mi se împrăștie ecoul peste tot,

umbra devine un țipăt cu chip.

Îmi odihnesc secundele

în castelul meu de nisip.

Îmi duc războaiele până la capăt.

Câteodată mă și apucă mirarea

că nu mi se îneacă-n piatră corabia de vise,

deși mușcă din aer, uitarea.

Viața e o călătorie bizară,

să ajungi la destinație nu e ușor,

Îmi car poverile, prin mine însumi,

cu inconștiența ultimului visător.

11 februarie 2016 ,