La mine în suflet e un loc unde te ghemuiai fericită.
Îți ardea rugul ochilor de ebonită.
”Lasă-mă să mă lipesc de tine,
nu există alt loc în care să-mi fie mai bine.
Dacă n-ai fi existat eu te-aș fi născut
și te-aș fi iubit de o mie de ori de la început.”
Nu știu ce arhitect de gânduri te-a cioplit așa,
să ai loc cu tot cerul albastru în inima mea!
Dar a fost un arhitect bun:
păcat că te-a cioplit din uitare și fum...
7 februarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu