Pământul e o femeie

Pământul e o femeie, primăvara.

Îi cresc flori sub pași

iar ochii cerului sunt albaștri.

Prin ei se întorc păsările călătoare

să se cuibărească în suflet.

Pământul e o femeie, vara.

Își întinde nesfârșirea 

ca un izvor de munte răcoritor

printre copaci condamnați la lumină

prin munții inimii,

uriași.

Pământul e o femeie, toamna.

Îl invadează culorile

și se înfășoară în curcubeie

pe care calcă suflete brumate.

Pământul e o femeie, iarna.

Se acoperă de ninsori viscolite

și visează la gura sobei

iubirile magice. 

De fapt, pământul e femeia desculță
care s-a cuibărit la mine în suflet
de unde n-o să mai plece niciodată.

17 februarie 2016